The joy of life

When the sun comes up !

2010-06-09T11:01:00.000-07:00

Today we just reached one and a half week since I’m alone with Hector in Bucharest without having my entire team next to me.

Really crazy times, a lot of work, things to cover, operations that need to be pushed further, keeping people connected to everything that’s happening. This is really demanding in terms of mental engagement and physical exhaustion having in view that I also decided to deal with my master studies from distance. It’s like the two sides of my brain work on different fields and when they meet there is a bit of a crash.

But after all this today was a great day. I started with no internet connection in the office, decided to go to the nearby pub for wireless but apparently they were using the same server so I didn’t had that much luck. Decided to buy a beer for this and started working for some MC planning follow-ups…first achievement of the day.

I was surprised how much energy can be given to you by simple things. Accomplishment given to me by:

§ simple email coming from a member back in my LC

§ Beldi being the hero of my day; he changed my trashy MC phone

§ Time to send an email to my team

§ a skype talk about a partnership with a great friend

§ a simple ‘thank you’ from someone in my team

Working for things you are passionate about doesn’t give you a sunshine everyday but at least keeps the sun close enough to bring it up when you most need it.

I stand for what I am !

2010-05-15T11:35:00.000-07:00

Saturday night, 21:36, after one week of planning and a beer with my team. I’m tired and excited for the output of these days.

There is that feeling when you know that you are heading in the right direction but also that feeling that there are too many things to handle in the same time. It’s the beginning of a new trip, with new people, amazing individuals that wait to prove a lot of things.

Some while ago in Tunisia, in a training session I was telling myself that my contribution to people around would be to make them ‘stand for who they are’. And today everything made so much sense.

Few hours and I’m flying to Rotterdam; a flight full of thoughts and fears.

Things that you care about will always come back to you.

Tunisia, a place to miss! The flight that takes me home.

2010-02-28T14:49:00.000-08:00

28th of February in airport in Rome. I left home 20 days ago, first for Bucharest then Tunisia.

I used to like airports but this one generates me an uncomfortable mood. It’s very cold inside, you can walk for hours and you’ll not find a plug, asking for information here is like talking with a def donkey. I’m standing somewhere at the first floor, listening my music and watching people passing by, checking in, sleeping, having meaningless conversations.

My thoughts easily fly to the last 2 weeks spent in Tunisia. I got used with waking up and seeing the same faces every day, I enjoyed talks until early in the morning, I was grateful to see my old friends and lucky to meet some new ones. I’m extremely tired and my mind is not able to think according to a certain structure … there are just flashes of what the experience of Tunisia and IPM was. But there are some things that come over and over again to me:

I’ve understood again that people are so beautiful and unique if you just give yourself enough time to get to know them

We appreciate things and their value only when we had them once and lost them after

There is no such thing as ‘the right time’ , ‘the right thing to do’, there is only your own way

Rediscover yourself everyday and be comfortable and honest with who you are

The weeks coming are going to be so crazy but I know that in the end I’ll figure out some way to make things work. Until then I’ll stay for 3 more hours with my thoughts and music. The flight that takes me home … I’ll miss Tunisia!

2009 OFF; 2010 ON

2010-01-08T02:03:00.000-08:00

8 ianuarie 2010 ora 1:15 AM. Pana astazi n-am apucat sa ma gandesc prea mult la 2009. Un test de personalitate imi defineste temperamentul ca fiind amorf: mobilitate si echilibrare; am trecut destul de usor de la un an la altul.

Am avut un 2009 extraordinar, un an pe care sunt sigura ca o sa-l regasesc in povestile anilor viitori. Am inceput langa niste oameni extraordinari un an de presedinte pentru AIESEC, mi-am luat licenta, am intrat la master, am fost in Bulgaria, U.K si Malaezia, am cunoscut o multime de oameni noi, am revazut prieteni vechi, am invatat enorm din experiente proprii, am avut curaj, am gresit, mi-am depasit limite. 2009, un an de experiente care au contribuit la cine sunt astazi, m-a invatat sa descopar care sunt lucrurile pe care le apreciez, m-a facut sa-mi doresc mai mult.

Si pentru ca fiecare zi a lui 2009 a avut To Do List-ul ei, schitez unul pentru 2010. Vreau sa vad Trasnfagarasanul pentru ca a ramas restant de anul trecut. Vreau sa pot sa spun din nou la sfarsit de an ‘I was honest with myself’. As vrea sa-mi fie mai usor sa las pe cineva sa aiba grija de mine. Am nevoie de un challenge profesional. Trebuie sa vad Egiptul sau India. O sa-mi dau voie sa-mi manifest spontaneitatea, asa ca … end of list.

2009 n-o sa-mi lipsesti pentru ca te iau cu mine.

2010 o sa am grija sa fi asa cum imi doresc.

In octombrie a altui an ...

2009-10-26T18:06:00.000-07:00

Zile pline, nopti nedormite, intalniri peste intalniri, deadline-uri ascunse prin toate colturile laptop-ului, telefoane de 'mai ajungi acasa?'

Scriu randurile astea pentru ca stiu cat de dor o sa-mi fie de tot tumultul asta in ceva vreme, de energia oamenilor intr-un sediu AIESEC in perioada recrutarii, de glumele prostesti aruncate pueril sa mai alunge din stresul organizatoric, de sutele de numere de telefon ale candidatilor care inca imi fug prin minte si prin fata ochilor, de nerabdarea cu care iesi dintr-un interviu si fugi la celelalte comisii sa razi si sa te bucuri de oamenii pe care i-ai cunoscut din intrebari.
Le vorbesc cu incredere oamenilor despre cum o sa arate toamna asta si totusi, acum la 3:57 noaptea gandurile par a avea o voce tremuranda in capul meu. Fiecare document pe care il facem, fiecare om pe care il alegem sa stea in fata membrilor noi, e o emtoie in plus pentru mine pentru ca stiu ca acum construiesc ceea ce sper sa fie un an mai bun.

Nu este nimeni care sa-mi spuna ca nu se poate si de-ar exista, de ce as asculta, cand eu stiu cel mai bine pentru ce fac pasii de acum?!

In octombrie a altui an o sa revin aici, o sa citesc cu sete si o sa fug spre sediu sa vad daca am reusit ...

A story about perspectives and forecasting

2009-10-07T00:39:00.000-07:00

Placerea de a citi mi-a adus o poveste frumoasa. Finetea unui autor de a sublinia inedit practici de leadership...a real delight.

Un general si locotenentul lui s-au urcat intr-un tren in Anglia. Singurele locuri ramase erau in fata unei tinere domnisoare insotite de bunica sa. Generalul si locotenentul s-au asezat pe aceste locuri. Dupa un timp, trenul a trecut printr-un tunel lung. Timp de aproape zece secunde totul a fost cufundat intr-un intuneric total. In linistea din compartiment s-au auzit doua zgomote: un sarut si o palma plesnita. Fiecare dintre cei patru a avut propria sa perceptie asupra celor intamplate.

Tanara femeie gandea: ”Ma simt flatata ca locotenentul s-a gandit sa ma sarute, dar mi-e cumplit de jena ca bunica l-a palmuit”

Bunica gandea: “Ma simt jignita ca acest tanar a sarutat-o pe nepoata mea, dar sunt mandra de ea ca a stiut sa riposteze”

Generalul isi spunea: “Locotenentul meu a dovedit un curaj remarcabil cand a sarutat-o pe aceasta fata, dar nu inteleg de ce fata m-a palmuit pe mine din greseala”

Locotenentul era singurul care stia cu adevarat ce se petrecuse. In acel scurt moment in care totul a fost in intuneric el a avut dubla sansa de a saruta o fata frumoasa si de a-si palmui generalul.

Hanging by a moment

2009-09-11T09:21:00.000-07:00

I’ve learned to trust myself. There are things that I hear loud inside and I would let them come out but you won’t admit I’m right. We should have a rule for living free in society and some of us should be held responsible for this: play sincere.

I lower my voice, I keep these things for me, I keep starving for truth. There are two ways you can profile yourself: being fade or getting out of the crowd. I choose to get out of the crowd everyday even if is not safe because by doing this you are seen. I want to be seen with my successes and failures, I am who I am, i'm starving for change.

Every step that I take brings me more into your field of vision, makes me vulnerable … I knew that from the beginning.

Here is the trip I begun. Nothing less would make me happy. Stay with me as long as you fell like staying and when you know is enough say it out loud so that I can hear it, not guess it.

For the life of me, I cannot remember what made me think it will be easy.

Don’t knock to come in … it’s empty

2009-08-14T11:26:00.000-07:00

Stropi de ploaie care ma lovesc haotic. Pe cat ar fi de suparatori in anumite situatii pe atat imi sunt de indiferenti acum.

E liniste, desi cred ca numai eu o percep; sunt atat de multe lucruri care ma framanta dar e unul singur care se aseaza peste toate. Ma plimb linistita sub ploaia rece si nu depun nici un efort in a-mi gasi drumul spre casa … de ce m-as grabi?!

Timp, sentimente, rabdare, intelegere parca le ofer cu prea multa usurinta. I guess it comes back again, that feeling of being empty. Si stropii astia de ploaie sunt atat de insistenti de parca vor sa umple golul … as putea sa ma atasez de ei, imi sta in fire.

Today I remembered … i’m human

2009-07-31T13:29:00.000-07:00

Doua ore groaznice si cateva coincidente: mi-am adus aminte ca nu sunt nimic mai mult decat un om. In ultima vreme am spus de prea multe ori “lasa ca o sa treaca”, “nu e nimic serios”,”o sa merg sa vad”.

O zi absolut normala, cel putin care se incadra in normalitatea ultimelor luni. O durere de masea care ma supara mai mult decat era cazul dar care putea sa mai astepte. Acum ma uit in coltul din dreapta jos al laptop-ului: e ora 23:00 si langa sta un calendar interactiv cu un TO DO list atasat. Stau in pat si simt aerul rece care intra pe geamul larg deschis, nu pot sa ma gandesc la nimic, mintea mea e in repaus total, imi simt mainile foarte grele.

Acum cateva ore eram pe un scaun la stomatologie, ‘rezolvam o problema minora’, s-a rupt filmul si m-am trezit altundeva; nu imi era clar. O durere enervanta si amorteala in mana dreapta … mi-am dat repede seama.

(23:17… a sunat telefonul… ) Cineva drag, ii povestesc, o voce calda care pare ca ma intelege.

Uneori nu vedem padurea de copaci. Scapam lucruri esentiale dintr-o inconstienta puerila. E tare ciudata seara asta … aerul e atat de linistitor si totusi mintea mi-e atat de confuza, corpul atat de inert.

I’m human … maine pornesc cu pasi mai mici, mai calculati si cu un zambet calm si cald; e unul nou pe care l-am invatat astazi.

The feelings of tomorrow

2009-07-21T13:45:00.000-07:00

O zi cu foarte multa lume in jurul meu, agitatie, stres, lucruri ce trebuie rezolvate. La ora 23:00 am renuntat si am decis ca e momentul sa am cateva momente doar pentru mine.

Asta e o seara in care urmatorul an sau doi din viata mea se vor schimba intr-un fel sau altul. Am iesit intr-un parculet din spatele blocului si mi-am aprins o tigara in racoarea serii. Un vant rece care parca simtea ce e in sufletul meu, tigara pe care o vezi cum se aprinde si se stinge repetat in intuneric cu multe semnificatii in momentele de genul asta, ganduri, ”strangerea” aia a sufletului pe care o simt atat de ritmic. E bucurie si teama in acelasi timp, e la fel ca linistea placuta din seara asta pe care uneori o detest.

Arunc tigara, mai arunc o privire spre cer si ma mint ca seara asta o sa fie una cu somn linistit ... pe maine.

Small things of the big day!

2009-06-30T08:46:00.000-07:00

I work too much, I get lost in routine and details. I can’t live today because I’m already thinking about tomorrow and about the next day, and about the next week.

I appreciate some of the people but I can’t understand the actions of others. I want to change some things around me but I just can’t stand seeing the same mistakes over and over again.

I love the mornings, I’m childish when I’m tired, I don’t look for others to confirm my happiness.

Today is that kind of day in which I’m tired of doing everything, bored of convincing people of what’s right to do but smiling and knowing that it’s just a phase.

Today i took my compulsory loan: a song, a call, one word, a touch ... better now !

Life on high intensity

2009-04-19T14:39:00.001-07:00

The way I challenge myself is the way I grow. Last month was totally crazy for me: so many events, people, feelings, endings and new beginnings, a glimpse of a carousel trip in real space and time.

It was the 26 of March when I left Brasov for Sovata where the National Congress was taking place. It was just after the official Take Over when leaving behind the team that I cared so much about seemed so hard. For the first time I had my new team next to me, the ones that I feel like having so much to learn, the ones I trust on having the motivation and respect for this organization to take it where it has to be.

One down, National Congress over. One night to clear up my mind and then Bulgaria - here I come. I have done the step that I dreamed so much about, the one that was making my heart beat faster: I facilitated my first international conference. At this point there is nothing more clearly for me than the fact that people are the ones that will give color to your experience; I’ll not remember memories but friends. Thank each and every person that had a contribution to SpringCo Bulgaria 2009.

Two down, one more to come … Regional Training Seminar. From Bulgaria directly to Timisoara, 2 days spent with my sweet friend Bic :)and meeting the unexpected. Because of technical issues I changed overnight my role from facilitator for a conference with 3 LCs, to a conference manager and chair “assistant” for a conference with 2 LC’s. Challenge I’m up to you but give me some reaction time! I felt that someone hates me but that someone had something in mind with me. I started with a team of facilitators that I felt like didn’t had the greatest respect for meJ, a chair that had no idea about chairing and nothing close to a rested mind. I ended up with a bunch of sweet friends that I can’t wait to meet and work with again, the feeling of achieving something great and nothing close to a rested mind and body.

It’s 20 of April and I’m moving from a check point to another… preparing for EB Days, LTS, Presidents Meeting and all this with a big challenge for my soul and mind.

For the ones that were next to me in this hard times, for the ones that fingerprinted their beauty on my story.

Pulled me out from inside...i am ready

2009-01-22T14:36:00.000-08:00

Oare cât timp a trecut de când te-am cunoscut?! Să fie un an jumate ... sau poate doi, dar oricum nu mai contează pentru că doar azi simt că te cunosc cu adevărat.
Astăzi îmi pare rău să realizez că, acum când pleci, îţi văd pentru prima dată căldura si pasiunea din ochi, că azi mi te-ai deschis cum vorbele nu te-ar fi ajutat vreodată. Eşti omul care prin tăcere a adus înţelegere, prin respect s-a impus în faţa mea şi prin simplitate mi-a demonstrat inteligenţă.
Înainte să mai fac un pas vreau să îmi întorc privirea pentru câteva secunde şi să-mi rememorez anumite momente căci doar acum pot bănui ce-a fost în sufletul tău. Cât adevăr! ... "apreciem lucrurile doar când nu le mai avem" în restul cazurilor considerăm egoist că ni se cuvin.

Unii spun că îşi doresc să fie ca cineva pe care cunosc dar eu sunt mai independentă de atât! Eu vreau să fiu doar o parte din tot ce ai fost şi ştiu că voi fi pentru că ai stat lângă mine crescându-mă. Vreau să fiu mai mult decât tine pentru că ştiu că ai încredere în mine.
Cu cât te îndepărtezi mai mult şi îţi simt atingerea mâinii pierzându-se de pe umărul meu cu atât ajung să te înţeleg mai bine, cu atât mai rău îmi pare că "nu mai avem timp". Ştiu cine sunt şi îţi mulţumesc şi ţie pentru asta, îţi mulţumesc că privirea ta peste umăr îmi spune atât de multe despre mine.
Te las să te îndepărtezi în timp ce eu învăţ să merg din nou. You pulled me out from inside, i am ready and thank for that to you.

The broken windows theory

2009-01-15T14:43:00.000-08:00

E vineri, ora 2:09 dimineata si eu inca nu ma indur sa-mi inchid laptop-ul ... multe documente aruncate aiurea, mail-uri care nu inceteaza sa intre in casuta mea si la ora asta si ferestre deschise, cat sa nu-mi pot da seama in care, ce lucram.

In seara asta imi dau seama inca o data ca asa va fi intreg anul care imi sta in fata, dar nu mi-e frica pentru ca mereu am gasit energie pentru visele mele...si visele le am si daca alte lucruri imi pot fi luate, de ele nu ma indoiesc ca vor ramane ale mele.

Cu cateva minute inainte ma gandeam la atitudini, oameni, reactii, personalitati, maturitate dar m-a distras repede lumina unui far de masina care trecea insistent chiar prin geamul din stanga mea. Mi-am adus aminte de o teorie draguta: "The theory of broken windows" care spune ca daca spargi un geam si lumea trece pe langa el zi de zi, dupa un timp, cand vei trece din nou pe acolo vei vedea alaturi inca un geam spart. Si daca nici atunci nu le inlocuiesti e foarte posibil sa apara si un al treilea. Ideea teoriei este aceea a reactiilor in lant, a atitudinilor unor oameni care nu sunt capabili decat sa "reactioneze" la ceea ce e in jurul lor; evenimente sociale care prind anvergura din incapacitatea omului de a actiona.

O sa fiu eu mereu asa cum cred de cuviinta pentru ca daca esti sincer cu tine nu ai ce sa regreti. Daca nu o sa ma intelegi, eu o sa ma straduiesc sa-ti arat ce sunt; daca nu o sa ma accepti, o sa-ti zambesc pentru ca e dreptul tau, daca vorbele ti-s incarcate, o sa am rabdare si respect...pentru mine.
"The theory of broken windows" - i'll fix them as many times as we need to; cu toata credinta care o mai am inca in oameni.

La inceput de drum ...

2008-12-16T08:47:00.000-08:00

Inca un pas in viata mea. Un pas mare care ma duce in locuri de care mi-e frica si totusi in locuri pe care vreau sa le vad, vreau sa le simt emotia, mirosul, sentimentul.

Am luptat pentru ce vreau sa fiu si pentru ce vreau sa fac, am avut curaj sa-mi dedic in avans un an din viata mea ... si am reusit. Am ajuns acolo unde mi-am dorit si dupa doar cateva zile incep sa-mi dau seama ce inseamna de fapt.

As incepe cu maturitate caci imediat ajuns acolo incepi sa-ti deschizi mintea sa vezi ce e in fata ta si nu fugi. Stai si gasesti solutii in avans, te gandesti ca e doar o noua provocare ... te maturizezi.

Strangi din dinti si faci cum iti dicteaza mintea nu sufletul. Faci alegeri care iti displac total, iti dai seama ca un "Da" sau un "Nu" din gura ta schimba un an din viata unui om. Dar n-ai timp si n-ai cui sa te plangi asa ca iti aduni repede gandurile si nu te gandesti decat la pasiunea, dorinta si visele care te-au facut sa fi acolo si faci alegeri in concordanta cu ele.

Esti singur si inveti ca e greu sa fi singur in tot amalgamul asta de oameni si vise pe care le distrugi, de alegeri cu sufletul strans, de schimbari pe care sti ca trebuie sa le faci, de oameni de care esti mandru, de prieteni care nu te mai privesc in ochi ca altadata.

E un inceput ... mi-as dori un anume context dar daca nu se poate o sa lupt ca macar la sfarsit sa fie cel la care am visat.

Pasiunea, curajul, incapatanarea in a nu renunta, lacrimi in ochi, zambete, ganduri ...toate raman ale tale. La sfarsit altii o sa vada doar "poza finala": o rama si o imagine pentru care tu o sa lupti ... in spate esti tu si nu in fata asa cum te asteptai ca o sa te pozitioneze functia asta.

Sa pasim ...

Don't forget to live in this life!

2008-08-28T14:34:00.000-07:00

De cateva saptamani incoace, in ciuda timpului care mi se arata a fi extrem de limitat, imi aloc zilnic cateva momente sa citesc din batranul Jack Welch. Daca te intrebi cine dracu e asta, eu o sa-ti zic doar CEO al GE pentru "ceva" vreme si cu "ceva" rezultate dar cu inima deschisa iti spun "google it" ca merita!

Mi-a picat in maini una din cartile lui, unii ar zice motivationala, altii ar aprecia-o pentru continutul ei informational dar mie mi-a mers la suflet pentru ca la fiecare paragraf imi permite sa fac analogie cu viata si experienta. Ma simt un om norocos pentru ca, la varsta mea, am acces la o experienta care se poate raporta la randurile lui; si-o sa-ti spun la ce m-am gandit:

Te sfatuiesc sa nu treci prin viata fara sa observi ce e mai de valoare in jurul tau: oamenii. Investeste timp, incredere si cunostinte in dezvoltarea lor. Bucura-te de reusitele lor mai mult decat daca ar fi chiar ale tale si in scurt timp cei pe care i-ai format o sa-ti devina mentori de moment ... nu e nimic mai satisfacator decat astfel de momente.

Imi doresc sa iubesti si sa ai atat de multa pasiune pentru ceea ce faci incat sa ajungi sa te intrebi uneori daca chiar merita. Sa fi aproape de un fanatism care sa te faca sa te ridici din pat in fiecare zi mai apt de munca ca oricare altul, sa te duca la a realiza lucruri pe care toti le vad ca fiind imposibile, sa devorezi orice material care are cea mai mica legatura cu munca ta uitand chiar sa mananci.

Daca nu ajungi sa gresesti crunt in viata asta iti spun ca ai ratat. Sa-ti pui toata munca si toate sperantele intr-un lucru si sa esueze totul in cel mai grandios fel cu putinta; e singurul mod in care o sa-ti dai seama cat de puternic poti fi cu adevarat pentru ca o sa te ridici si o sa mergi mai departe cu o lectie in plus invatata.

Trebuie neaparat sa incerci un astfel de sentiment: realizeaza ceva care aduce un plus societatii in care traiesti dar nu fa un eveniment monden din asta. Stai in coltu tau si bucura-te de reactiile sincere ale oamenilor; simte intr-adevar ca ceea ce faci, faci doar pentru tine.

Pentru numele lui Dumnezeu spune macar o data cu voce tare "Da am gresit!". Sa crezi cu toata fiinta ta intr-un anume lucru, sa nu auzi pe nimeni in jurul tau cand iti spune ca nu e bine, sa le gasesti contra-argumente. Intr-un final s-o dai in bara in cel mai prostesc si pueril mod, pentru ca tu nu inveti decat din greselile tale dar sa fi suficient de matur sa poti formula cele trei cuvinte ... si nu doar pentru tine.

Iti doresc sa investesti toata energia de care dispui intr-o actiune, un vis si sa nu dormi noaptea punandu-i reusita la indoiala. Sa treaca zile din viata ta si tu sa nu te gandesti la altceva decat la solutii de "cum fac sa mearga ?!" Sa-ti fie atat de frica sa nu-i dezamagesti pe cei care au lucrat langa tine incat sa fi in stare sa tragi de trei ori cat ei ca sa le aduci garantia succesului. La sfarsit sa te bucuri alaturi de ei si sa le strangi mana ... a meritat.

Ar mai fi multe dar ma opresc aici cu "aha moment-urile" mele.

Iti multumesc domnule Jack !

Can't close your eyes to memories.

2008-08-24T22:46:00.000-07:00

O scara mult prea uzata de lemn asezata la gura podului casei ... n-am crezut niciodata ca ar putea insemna atat de mult, atat de multe amintiri intr-o singura imagine; o vad in fiecare an si parca tot mai incarcata de intelesuri.

Am revazut gradina intre pomii careia jucam fotbal alta data; si-am zambit. Am fost la pescuit, pe malul Somesului, si ne-am adus aminte de "capturile" trecutului; si-am ras frenetic. Dealul unde bunicul cosea iarba inca uda de roua diminetii e acum pustiu; si m-am gandit la viitor. Fantana la care alergam in fiecare zi torida de vara n-o mai cauta nimeni; m-am intristat. M-am asezat pe"capra"pe care taia bunicul lemne, e racoare ca altadata dar bunicul nu mai e; mi-am umezit ochii.

Oamenii sunt aceasi ... mai putini de data asta. Nu pot sa compar cu nimic noptile de acolo; cerul e mai plin de stele, aerul mai usor de respirat , timpul mai ingaduitor si drumul mai binevoitor decat oricare altul sa te primeasca in plimbari intarziate.

Am gasit ce-am cautat?! ... adevaratul calator nu are destinatie dar e mai bogat la fiecare pas.

As multumi dar nu stiu cui ... si ploaia din Brasov ma incanta acum!

Destinatie: eu insumi!

2008-08-16T11:39:00.000-07:00

Trebuie sa ti se fi intamplat si tie ...sti cand ai senzatia ca zilele trec prea repede, ca totul e absolut random in viata ta, ca ai prea putin timp pentru tot ce vrei sa faci; sau tot ce vrei sa faci iti ocupa parca prea mult timp. Ei bine cam acolo sunt eu de la o vreme si-mi caut energie pentru urmatoarea zi in locuri diverse dar e momentul sa o regasesc pe cea din mine insumi.
Asa ca maine dimineata plec acolo unde mi-e sufletul ... Cluj, sa ma astepti. Abia astept sa ma amestec printre toti oamenii grabiti din gara, sa retraiesc toate sentimentele care ma incearca de fiecare data in jumatatea de ora din-naintea plecarii. E acelasi tren de 10 dimineata, racoare, discutii marunte pierdute in fum de tigara, priviri ratacite de parca fiecare isi tinteste destinatia. Nerabdare care-mi da pofta de viata, amintiri ale anilor trecuti, multi la numar in care bateam acelasi drum, chipuri dragi care imi lipsesc de-un an dar sunt atat de reale in mintea mea, dor de copilaria care am senzatia ca ma asteapta mereu acolo.
Maine sunt iar un calator ca de multe ori in viata asta ... acum unul singuratic, in cautarea sinelui.

O sa-mi lipsesti ...

Linii aruncate nefiresc.

2008-08-16T00:46:00.000-07:00

"Destin", sase litere, un cuvant, nimic prea mult nimic de neinteles pana aici. Dar daca te gandesti la sens totul devine vast, capata profunzime si incepi sa te gandesti cum pot sase litere puse intr-o anume ordine sa genereze atatea idei, sa patrunda atat de departe. Si totusi ce ar putea sa inteleaga un om oarecare prin destin?! Sa fi cel mai bun si totusi nu invingator, sa vizesi la lucruri pe care altii le au si nu le stiu aprecia, sa vezi lumea de pe fundul oceanului cum altii nu o pot vedea din varf de munte, intotdeauna palpabilul unui vis sa vina prea tarziu. E iminentul dintr-o viata, ceea ce ti-e sortit poate din-nainte de-a te naste. Prea rar intelegem cu adevarat implicatiile destinului ... este conjunctura in care omul nu are putere, asista ca sedat la cele ce i se intampla; e momentul de resemnare al omului, de accept ca divinitatea are propriile mijloace de influenta. Insa incapatanat e omul si greu isi accepta neputinta caci si cu destinul se arata binevoitor sa lupte. N-ar fi mai usor sa-i accepti existenta decat sa lupti pentru a i-o demonstra!? Destinul e probabil diferenta majora dintre oameni, e darul si oportunitatea pe care Creatorul ti-o ofera dupa reguli si criterii numai de El stiute. Nu este cel pe care il astepti o viata ci este cel de care trebuie sa profiti o viata. Dar oare destinul mai poate fi un dar chiar si atunci cand arunca piedici in calea vietii?! Nu e greu de raspuns pentru un om cu constiinta aprinsa ... cum ar spune unii: din orice rau se naste un bine. De cate ori o infruntare nu ne-a facut mai puternici , de cate ori un rau nu ne-a facut sa ocolim altul mai mare , de cate ori o infrangere nu ne-a invatat mai mult decat o victorie, de cate ori o lacrima nu ne-a spus mai multe decat un zambet!!; pentru unii sunt doar cifre, pentru mine au ajuns sa fie dovezi ca toate au un scop si-un rost indiferent de efectul prim sau de fatada. Dar sa nu fugim de realitate, destinul nu inseamna totul, a te arunca in bratele lui nu reprezinta o solutie a vietii. Trebuie sa traim constienti de existenta sa, sa-l privim ca pe un refugiu, momente de neputinta ale fiintei lasate in mana Superiorului; clipa ce te lasa sa respiri. Destinul devine astfel limita puterii constientizate de om, raul necesar, ceea ce exista dincolo de acceptul nostru, iminentul.

Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii...

2008-08-16T00:29:00.000-07:00

De la tine am invatat sa inchid ochii, sa imi intorc spatele, sa ma prefac, sa tac, sa plang prea des ... esti multumit?! E un merit pe care ti-l poti revendica cu acordul meu; cum suna ..."acordul meu"; macar de-ai fi tras vreodata cu ochiul la locul unde sufletul meu vroia sa ajunga. A fost usor cred sa alegi tu si pentru mine, o responsabilitate furata cu atata nepasare. Nu cred ca am cerut prea mult, vroiam sa stiu ce mi se-ntampla, mi-ai refuzat firescul ... oricum e prea tazriu . O tacere lunga si absurda, dificultate in a privi in ochi, timp pe care il pierd definitiv si un sentiment rece: frica ca ma transform in omul pe care toata viata mea l-am renegat.
Ma simt copil in toate astea; e ca si cum mama m-ar fi uitat in fata televizorului la un film ce pretinde prea multa maturitate, prea mult meschin si intelegere ... si eu nu pot sa le pricep. Dar poate, cine stie, toate indelung explicate si retraite atenueaza socul, impactul (inevitabil de altfel) cu ceilalti, cu tine. Stau si ma gandesc, cum mi-e specific mie, la ce simti tu in tot timpul asta si ma omoara gandul ca numai pentru mine lumea isi ascunde intelesul . Daca ai sti cat de mult ar insemna un cuvant l-ai formula? Daca am vorbi despre trecut ai considera ca e ceva gresit in timp, ai contura un vag regret? Sa nu crezi ca astept vreun raspuns, e doar retorica mea bolnava, a trecut vremea cand credeam in oameni, cand puteam sa fiu asa cum sunt. Mi se aduc perfide acuzatii ca eu nu mai sunt eu si as vrea sa ma doara dar de prea mult timp adopt pasenta, deja mi-e greu si sa mai schitez pasare ... si ei te-arunca. Fiecare isi are un loc in lumea asta ideea e sa nu te obisnuiesti si sa nu fi prea incantat cand crezi ca l-ai gasit caci timpul nu ezita sa te dezamageasca in toate si nu e vina lui ca nu te-accepta, e simpla incompatibilitate. Curaj...curaj sa te acuze, sa te intrebe de ce esti rece, de ce refuzi sa mai vorbesti, de ce ti-s ochii tristi, de ce te rupi de lume; si intrebarile devin atat de batjocoritoare cand le formuleaza de parca cere confirmare cu zambetul in coltul gurii. Adesea-i simt privirea asupra mea dar mi-e prea frica sa i-o-ntampin caci multe cate-am adunat in timp s-ar putea dezlantui in acea clipa si ochii ar putea sa nu stie sa ascunda si as ramane cu mai putin decat nimic. Mi-e frica de tot ce-am strans in mine, as vrea sa fie ura sau regrete, razbunare ... nu le gasesc, sunt chiar mai bulversata acum; experimentez cum e sa fi plin de nimic, sa fi satul cand n-ai trait destul, sa spui ca da cand ai in cap ca nu, sa nu mai poti sa te increzi nici macar in...dar stai, ajung iar sa gresesc. Cuvantul asta," incredere", trebuie sa dispara, are ceva nefiresc in el, ceva ce nu converge la realitate; dar sa ramana totusi pentru visatori, pentru mine ca alibi ca nu-s nebuna sau vreo fanatica a pesimismului , a "viata n-are sens"....

Nu v-apartin

2008-08-15T05:34:00.000-07:00

Se intampla iar ... realitatea ma loveste si pentru cateva secunde ma sustrag de la viata mea. Sunt momente in care oamenii nu sunt cum crezi tu si nici ei nu te gasesc cum se asteapta. De ce doare suferinta altuia, de ce oamenii la care ti sunt cel mai usor de ranit, de ce un cuvant ascunde atatea intelesuri, de ce ma astept sa pricep ceva din toate astea!? O linie fin conturata, un fir subtire incepe sa tina umbra sufletului tau ... e neincredearea si frica de a te mai deschide caci oricum tragi firele, de esti ca mine, inchei in mod stiut; mai sceptic si mai reticent cu ochi spalati de suferinta ta sau a celui care conteaza. Si atunci furi din univers o clipa pentru tine si te gandesti la toate cate ar fi putut fi altfel ...sunt doar minute pentru tine cand restabilesti o noua ordine in lume, o satisfactie puerila; un copil inalta un zmeu si e atat de plin de el pentru ca o face chiar el ...si unde-i adierea in tot poemul asta?! In paralel cu joaca ta de-a Dumnezeu o realitate perfida bate pasul dar nu pe loc cum ti-ai dori. Sa te obisnuiesti ca nimeni n-are timp de tine si de ramai in urma nu vor fi ochi care sa se-ntoarca dupa ai tai. Regret...ai vrea sa fi ca alti: uneori orb, alteori surd, intotdeauna apt sa calci pe sentimente. Dar o secunda cat imi bate-o pleoapa...eu nu m-am renegat pe mine niciodata si daca nu-s ca voi, ma bucur ca nu va apartin . O sa respir acelasi aer si o sa ascult aceleasi vorbe dar eu din coltul meu caci in cercul vostru m-am invartit destul . In tot hazardul ma doare suferinta ta pe care mi-o asum . Ar trebui ?! Nu mai conteaza , nu-ti pierde nopti in a ma judeca .

The mood of that special morning we were talking about !

2008-08-15T04:26:00.000-07:00

Si ma trezesc din nou mult prea devreme pentru o zi de vara, dar telefonul suna prea insistent ca sa mai pot dormi. Planuri mari pe ziua de azi: am nevoie de certitudini si-am de gand sa le gasesc.
Ma ridic repede din pat, imi face placere apa rece pe ochii somnorosi si in cateva minute aduc mirosul de cafea in bucatarie.
Ies pe balconul care da inspre aceasi batrana Tampa, imi aprind o tigara si regasesc aceasi stare a diminetilor din ultimele luni. E ora 7 dimineata, racoare si liniste iar eu par a fi singurul om treaz...pentru cateva minute toata imaginea care se intinde de aici e doar a mea; tot efortul naturii de a se trezi in dimineata asta e doar pentru mine. Si imi iau putin timp pentru mine, si fac planuri, si visez caci simt ca in astea cateva minute as putea sa realizez orice... si e placut. In astfel de momente parca e in puterea ta sa decizi viteza timpului, astfel de momente sunt cele care iti dau putere in fiecare zi si care fac viata mai speciala.
E unul dintre sentimentele pe care nu trebuie sa le ratezi intr-o viata! Sa te trezesti la prima ora nu inseamna sa aduni frustrari inca de devreme ci sa ai intreg orasul doar pentru tine pentru cateva momente.

"When we say we love we got something to prove" .... i have my own way

2008-07-16T01:04:00.000-07:00

Asa se intampla cand iti pasa prea mult , cand te incapatanezi sa crezi ca poate fi si altfel . Am afinitate spre un termen "a da" dar in toata imprudenta mea uit ca sunt atatia care vad conceptul altfel . Cum ?!...imagineaza-ti !
Cat de mult efort presupune un simplu " ce mai faci " cand simti in vocea celuilalt pasenta ? Dar n-are sens sa ma gandesc ... ca tine's multi , in indecizia lor se bat de zile ce-mi apartin ; cuvant al meu "a da " . Tot din acest motiv nu te gasesc pe tine voinovat caci tu nu sti ce vrei , dar eu ar trebui sa-nvat sa va evit .
Si timpul trece si cuvinte generoase nu sunt de-ajuns si ma indepartez asa cum imi sta in fire ...pe zi ce trece . M-acuzi sau nu , e o alegere ca multe penrtu care ai optat si pana acum fara sa ma intrebi . Fericirea e in multe locuri si pentru fiecare altfel . A o trai este din nou o problema de optiune pe care o rezolvam pe rand caci fiecare are ziua lui cu zambet . A mea e maine ca n-a mai fost de mult si am un gust amar de la cuvinte...asa ca o sa zambesc pentru cine vreau , pentru cui ii pasa , pentru cine are ochii mari si calzi sa vada ; o sa-mi zambesc eu mie caci altii de ceva vreme nu mai sunt in stare. Poate pentru ca le e frica c-am cunoscut prea mult la ei si-un zambet poate spune multe , poate din contra am atins doar suprafata pana acum si nu stiu sa vad un zambet sau poate tacerea-i eficienta si linistitoare si-atunci o abordam .