In octombrie a altui an ...

Zile pline, nopti nedormite, intalniri peste intalniri, deadline-uri ascunse prin toate colturile laptop-ului, telefoane de 'mai ajungi acasa?'

Scriu randurile astea pentru ca stiu cat de dor o sa-mi fie de tot tumultul asta in ceva vreme, de energia oamenilor intr-un sediu AIESEC in perioada recrutarii, de glumele prostesti aruncate pueril sa mai alunge din stresul organizatoric, de sutele de numere de telefon ale candidatilor care inca imi fug prin minte si prin fata ochilor, de nerabdarea cu care iesi dintr-un interviu si fugi la celelalte comisii sa razi si sa te bucuri de oamenii pe care i-ai cunoscut din intrebari.
Le vorbesc cu incredere oamenilor despre cum o sa arate toamna asta si totusi, acum la 3:57 noaptea gandurile par a avea o voce tremuranda in capul meu. Fiecare document pe care il facem, fiecare om pe care il alegem sa stea in fata membrilor noi, e o emtoie in plus pentru mine pentru ca stiu ca acum construiesc ceea ce sper sa fie un an mai bun.

Nu este nimeni care sa-mi spuna ca nu se poate si de-ar exista, de ce as asculta, cand eu stiu cel mai bine pentru ce fac pasii de acum?!

In octombrie a altui an o sa revin aici, o sa citesc cu sete si o sa fug spre sediu sa vad daca am reusit ...

A story about perspectives and forecasting

Placerea de a citi mi-a adus o poveste frumoasa. Finetea unui autor de a sublinia inedit practici de leadership...a real delight.

Un general si locotenentul lui s-au urcat intr-un tren in Anglia. Singurele locuri ramase erau in fata unei tinere domnisoare insotite de bunica sa. Generalul si locotenentul s-au asezat pe aceste locuri. Dupa un timp, trenul a trecut printr-un tunel lung. Timp de aproape zece secunde totul a fost cufundat intr-un intuneric total. In linistea din compartiment s-au auzit doua zgomote: un sarut si o palma plesnita. Fiecare dintre cei patru a avut propria sa perceptie asupra celor intamplate.

Tanara femeie gandea: ”Ma simt flatata ca locotenentul s-a gandit sa ma sarute, dar mi-e cumplit de jena ca bunica l-a palmuit”

Bunica gandea: “Ma simt jignita ca acest tanar a sarutat-o pe nepoata mea, dar sunt mandra de ea ca a stiut sa riposteze”

Generalul isi spunea: “Locotenentul meu a dovedit un curaj remarcabil cand a sarutat-o pe aceasta fata, dar nu inteleg de ce fata m-a palmuit pe mine din greseala”

Locotenentul era singurul care stia cu adevarat ce se petrecuse. In acel scurt moment in care totul a fost in intuneric el a avut dubla sansa de a saruta o fata frumoasa si de a-si palmui generalul.