Stropi de ploaie care ma lovesc haotic. Pe cat ar fi de suparatori in anumite situatii pe atat imi sunt de indiferenti acum. 
E liniste, desi cred ca numai eu o percep; sunt atat de multe lucruri care ma framanta dar e unul singur care se aseaza peste toate. Ma plimb linistita sub ploaia rece si nu depun nici un efort in a-mi gasi drumul spre casa … de ce m-as grabi?!
Timp, sentimente, rabdare, intelegere parca le ofer cu prea multa usurinta. I guess it comes back again, that feeling of being empty. Si stropii astia de ploaie sunt atat de insistenti de parca vor sa umple golul … as putea sa ma atasez de ei, imi sta in fire.
0 comments:
Post a Comment