Doua ore groaznice si cateva coincidente: mi-am adus aminte ca nu sunt nimic mai mult decat un om. In ultima vreme am spus de prea multe ori “lasa ca o sa treaca”, “nu e nimic serios”,”o sa merg sa vad”.
O zi absolut normala, cel putin care se incadra in normalitatea ultimelor luni. O durere de masea care ma supara mai mult decat era cazul dar care putea sa mai astepte. Acum ma uit in coltul din dreapta jos al laptop-ului: e ora 23:00 si langa sta un calendar interactiv cu un TO DO list atasat. Stau in pat si simt aerul rece care intra pe geamul larg deschis, nu pot sa ma gandesc la nimic, mintea mea e in repaus total, imi simt mainile foarte grele.
Acum cateva ore eram pe un scaun la stomatologie, ‘rezolvam o problema minora’, s-a rupt filmul si m-am trezit altundeva; nu imi era clar. O durere enervanta si amorteala in mana dreapta … mi-am dat repede seama.
(23:17… a sunat telefonul… ) Cineva drag, ii povestesc, o voce calda care pare ca ma intelege.
Uneori nu vedem padurea de copaci. Scapam lucruri esentiale dintr-o inconstienta puerila. E tare ciudata seara asta … aerul e atat de linistitor si totusi mintea mi-e atat de confuza, corpul atat de inert.
I’m human … maine pornesc cu pasi mai mici, mai calculati si cu un zambet calm si cald; e unul nou pe care l-am invatat astazi.
O zi absolut normala, cel putin care se incadra in normalitatea ultimelor luni. O durere de masea care ma supara mai mult decat era cazul dar care putea sa mai astepte. Acum ma uit in coltul din dreapta jos al laptop-ului: e ora 23:00 si langa sta un calendar interactiv cu un TO DO list atasat. Stau in pat si simt aerul rece care intra pe geamul larg deschis, nu pot sa ma gandesc la nimic, mintea mea e in repaus total, imi simt mainile foarte grele.
Acum cateva ore eram pe un scaun la stomatologie, ‘rezolvam o problema minora’, s-a rupt filmul si m-am trezit altundeva; nu imi era clar. O durere enervanta si amorteala in mana dreapta … mi-am dat repede seama.
(23:17… a sunat telefonul… ) Cineva drag, ii povestesc, o voce calda care pare ca ma intelege.
Uneori nu vedem padurea de copaci. Scapam lucruri esentiale dintr-o inconstienta puerila. E tare ciudata seara asta … aerul e atat de linistitor si totusi mintea mi-e atat de confuza, corpul atat de inert.
I’m human … maine pornesc cu pasi mai mici, mai calculati si cu un zambet calm si cald; e unul nou pe care l-am invatat astazi.
0 comments:
Post a Comment