Linii aruncate nefiresc.

"Destin", sase litere, un cuvant, nimic prea mult nimic de neinteles pana aici. Dar daca te gandesti la sens totul devine vast, capata profunzime si incepi sa te gandesti cum pot sase litere puse intr-o anume ordine sa genereze atatea idei, sa patrunda atat de departe. Si totusi ce ar putea sa inteleaga un om oarecare prin destin?! Sa fi cel mai bun si totusi nu invingator, sa vizesi la lucruri pe care altii le au si nu le stiu aprecia, sa vezi lumea de pe fundul oceanului cum altii nu o pot vedea din varf de munte, intotdeauna palpabilul unui vis sa vina prea tarziu. E iminentul dintr-o viata, ceea ce ti-e sortit poate din-nainte de-a te naste. Prea rar intelegem cu adevarat implicatiile destinului ... este conjunctura in care omul nu are putere, asista ca sedat la cele ce i se intampla; e momentul de resemnare al omului, de accept ca divinitatea are propriile mijloace de influenta. Insa incapatanat e omul si greu isi accepta neputinta caci si cu destinul se arata binevoitor sa lupte. N-ar fi mai usor sa-i accepti existenta decat sa lupti pentru a i-o demonstra!? Destinul e probabil diferenta majora dintre oameni, e darul si oportunitatea pe care Creatorul ti-o ofera dupa reguli si criterii numai de El stiute. Nu este cel pe care il astepti o viata ci este cel de care trebuie sa profiti o viata. Dar oare destinul mai poate fi un dar chiar si atunci cand arunca piedici in calea vietii?! Nu e greu de raspuns pentru un om cu constiinta aprinsa ... cum ar spune unii: din orice rau se naste un bine. De cate ori o infruntare nu ne-a facut mai puternici , de cate ori un rau nu ne-a facut sa ocolim altul mai mare , de cate ori o infrangere nu ne-a invatat mai mult decat o victorie, de cate ori o lacrima nu ne-a spus mai multe decat un zambet!!; pentru unii sunt doar cifre, pentru mine au ajuns sa fie dovezi ca toate au un scop si-un rost indiferent de efectul prim sau de fatada. Dar sa nu fugim de realitate, destinul nu inseamna totul, a te arunca in bratele lui nu reprezinta o solutie a vietii. Trebuie sa traim constienti de existenta sa, sa-l privim ca pe un refugiu, momente de neputinta ale fiintei lasate in mana Superiorului; clipa ce te lasa sa respiri. Destinul devine astfel limita puterii constientizate de om, raul necesar, ceea ce exista dincolo de acceptul nostru, iminentul.